Se implinesc maine patru weekenduri de IKEA. Deci, nu. Cum nu-mi place munca, nu mai pot sa zambesc intelegator conceptului platesti mai putin, dar: ti le cari singur acasa, pe scari, ti le montezi anapoda singur, ti le desfaci singur, ti le montezi iarasi singur si, la final, ti le admiri singur pentru ca nu poti invita pe cineva in vizita cand ai atata mizerie in casa.
Scriu aceste randuri ratacit printre cutii de carton, bucati de polistiren, rumegus, praf, suruburi, cuie, pungi de plastic, piulite, chei tubulare, surubelnite, freze, bormasini, fierastraie, bucatele de scandura (Chiar asa! Love, astea de unde dracu au ramas? Au pus suiedejii lemne in plus?), bare, instructiuni de montare, certificate de garantie. Acompaniati inutil de o mâţă curioasa, de o luna incoace, surubarim.
Revenind.
Cand esti in situatia noastra, cu casa aproape goala, te gandesti invariabil la IKEA. Asa si noi. Ne-am gandit la IKEA. Si ne-am dus. Ne-am dus in statie la tramvaiul 41. Ne-am urcat in tramvai si am coborat la capat. La Scanteia ne-am urcat intr-un 131 si, iarasi, am coborat la capat. Cateva zile la rand.
Cand, intr-un tarziu, ne-am decis ce vrem, cum vrem si cat vrem, am tras linie. Am cascat ochii cat cepele vazand totalul. Bai, nu se presupunea ca IKEA e optiunea ieftina? Poate, insa ce dracu mai e ieftin in Romania? Evident, am luat-o de la capat. Am decis ca ce vrem nu ne permitem, asa ca luam ce e decent; am decis ca nu permitem sa-i lasam pe ei sa ne aduca toate lemnele acasa, asa ca mai caram si noi cu 41 via 131; am decis ca, desi ar fi fost frumos sa mobilam o casa intreaga, o sa mobilam dupa cum ne permitem: bucatele de casa.
Asa ca, dragilor, aveti de grija! Daca vredeti un dulapior pe care e agata o eticheta pe care scrie 100 de lei, nu zambiti multumiti! Usa dulapiorului se plateste separat! Daca dulapiorul cu usa costa 200 de lei si totusi il vreti, nu va repeziti la casa! Rafturile din el se platesc separat. Ah, si daca ajungeti acasa cu dulapiorul cel nou care, cu rafturi si usa, a costat 300 de lei, aveti grija sa nu va treziti in ipostaza de a nu avea cum sa montati usa! Cumparati si balamalele! Si nu uitati de manere pentru ca, nu-i asa?, si astea se platesc separat! La final, privindu-va dulapiorul cel nou care a costat in total 400 de lei, s-ar putea sa va para atat de departe bucuria pe care ati simtit-o cand ati vazut eticheta pe care scria 100 de lei.
Alt rahat e transportul asigurat de suiedeji. Cand am cumparat rahaturi care se gasesc in zona de autoservire a fost OK. De exemplu, atunci cand am luat de acolo o comoda (dez)ambalata intr-un pachetoi cat casa, chiar a fost ok sa mai dau 50 de lei pe transport. In schimb, cu mobila de bucatarie e alta poveste! Dupa ce ne-am jucat o zi intreaga cu softuletul lor de gatit casa, am dat print si ne-am dus cu lista la casa.
- Da, multumim. Acum mergeti in cutare loc si asteptati sa va aduca colegii mei marfa din depozit.
N-am facut si noi o soteala simpla: daca o comoda cu sase sertare a intrat intr-o cutie, cele 10 corpuri de bucatarie intra in 10 cutii. Ne-am asezat pe bancuta, am baut un pahar de apa, am privit afisul pe care scria ca dureaza 7 minute aducerea unui pachet din depozit. 7 X 10… Hai ca intr-o ora suntem gata! Doua ore mai tarziu, am ramas cu gura cascata vazand cele patru carucioare cu marfa. 50 de pachete!
- Stai mai frate, ca nu vreau sa mobilez bucatarie Casei Presei!
Daca va intrebati care este idee, ei bine, la transport, cinci pachete costa 55 de lei. Ce trece peste cinci pachete se taxeaza cu 5 lei pe pachet. Asta este motivul pentru care cele zece pachete ale noastre au venit de cinci ori. Fiecare blat era ambalat separat, fiecare sipca era “un pachet”.
Era 10 seara iar noi si cele 50 de pachete ne priveam cu repros.
A fost. Daca reusesc sa ma adun o sa si scriu cate ceva.
