Vineri[Gaudeamus]. Sâmbătă[Gaudeamus]. Duminică[Gaudeamus].

• Vineri

Petrecută cu un car de nervi, un training absolut boooring şi total inutil, o migrenă care nu a cedat nici cu două pastile de Nurofen, un prânz ca vai de el, un sfârşit de program de lucru îmbibat în miros de diluant[nu se ştie de unde], care ne-a trimis acasă mai devreme cu 30 de minute. Asta pentru cei fără termene limită. Pentru ceilalţi… să inhalaţi bine!

Am şters-o de parcă tocmai ce urma să cadă un meteorit peste parcul fost industrial, actualmente corporatist. Am luat o porţie de umezeală+ ceaţă made in Romania, 2 staţii de mers pe jos şi o tură cu 41 până la capăt. Apoi bâjbâit prin ceaţă şi…după aproape 4 ani… am redescoperit expoziţia. Pardon. ROMEXPO. 7 seara s-a dovedit o oră propice pentru a da piept cu Gaudeamus. Mai ales cu iubitul de mână…

Achiziţiile de vineri ne proclamă ca fiind orientaţi către EST:

>Miller- 2 bucăţi, din care una Primăvara neagră, de care am tot încercat să scap, dar se pare că nu am noroc [din nou, prietenii ştiu de ce]. Una peste alta, m-a prins începutul- citit pe scări- între o lansare şi aşteptatul iubitului.

>Dali- DA- aşa, pentru că mă încăpăţânez să vreau să înţeleg ce a vrut omul ăsta de la viaţă lui şi a noastră.

>Fuck the cool. Spune-mi o poveste- carte cumpărată de el şi citită de mine. Nu vreau încă să o comentez pentru că am nevoie de cîteva zile [care să ştearga puţin prima impresie] şi de o discuţie cu El.

>Aproape tot ce era pe raftul Denisei la capitolul noutăţi. Dar astea nu se pun că sunt achiziţii “interne”.

Vineri seara out with friends a căzut again, după 2 refuzuri şi o tăcere. Aşa că am pus bot. După care m-am consolat.

• Sâmbătă

Trezire la 8.00 [geeez!!!], plecare de mână spre staţie 41 după circ prealabil pentru plecare întârziată [a trebuit să îmi cer scuze ]. El, plecat către Gaudeamus, eu către sesiune de cotcodăceală organizată+tuns, cu Alex de mână [ce superficiale sunt femeile astea... nţţţţţţ].

Tuns şui: jumate cap tunsoare aproape french+codiţă subţire împletită, jumate post punk cu moţ scurt în creştet-stânga pentru captarea semnalelor ultrasonice. Apoi am fugit repede şi de la coafor, unde cele 2 camere se transformaseră mult prea repede în teren de cotcodăceală mult peste nivelul admis. Recunosc… am abandonat-0 pe Adina acolo… dar a fost for the greater good Mai bine 1 sacrificat…decât 3…

O sâmbătă cu prânz în familie, ca pe vremuri şi leneveală cu cartea în braţe o după-amiază întreagă, printre telefoane de drag şi dor. La 6 am sărit din pat, mi-am pus cizmele galbene+rochia preferată, 2 straturi de rimel [care ulterior vor rămâne pe obrazul lui. Love hurts...lashes.] am apucat geanta mea preferată de muşama verde [and I mean verdeee] şi am luat-o din nou spre Mecc…Gaudeamus. După o zi în care lumea s-a cam călcat în picioare, ora 7.00 trimitea acasă poporul însetat de literatură.

Aşa că ne-am plimbat în voie. A fost ziua Polirom şi Nemira. Captura:

> Barnes, 2 bucăţi- Scrisori din Anglia şi England, England, luate ambele pentru că erau cică la reducere [de fapt nu erau, dar din 50 de lei lipsă n-o să moară nimeni]. Am ajuns la ele din prima pentru că unul din personajele lui Rogozan era pasionat de Barnes, aşa că mi-a piuit radarul imediat. Pe de altă parte, îmi tot suna a ceva mai vechi cunoscut.. Barnes…Barnes… la naiba! Era un post de-al trecatorului despre Radiocap citind Barnes. A funny one.

>Maestrul şi Margareta- must read ratat cu succes şi cumpărat abia acum.

Plecat de la târg spre casă cu una bucata El leşinat şi cu un moral bun de prăbuşit piaţa Rasdaq…. Evaluat rapid situaţia. Pus la cale ieşire ân oraş în doi. Chelsea? Fie. Da, pentru pizza… [de parcă eu nu ştiam că e meci şi în Chelsea au tele]. Una peste alta, viaţa se răzbună, pentru că nu erau locuri din care să se poată vedea la tele, pizza a fost excelentă şi am redescoperit şi ce bun e romul cu Cola. Atmosferă chillout şi redescoperit ce bine e stressless.

Plimbarea prin frig pe Magheru ne-a înviorat cât să nu uităm să cumpărăm diverse chestii şi să programăm pe post de filmul de sâmbătă An Inconvenient truth, că tot se lansase cartea la Rao. [nu o să comentez pe marginea circului produs de cele 2 lansări concomitente, dar nu pot să nu remarc încă o dată că reporterii trimisi pe "teren" la astfel de evenimente sunt "praf"-mulţumesc Realitatea TV pentru confirmare].

• Duminică

Trezire la 8.00 again [deja parcă e un film prost cu o săptămână care nu se mai termină] şi luat din nou drumul spre Gaudeamus, El de nevoie, eu din convingerea că o oră indecentă o să imi asigure libertate de mişcare printre standuri şi o să imi ţină fobia de aglomeraţii în frâu.

La faţa locului răsuna o lansare la care se aliniaseră 3 oameni. Evident cei care fuseseră desemnaţi să fie acolo. O oră hazardată chiar si pentru poziţia centala pe care o avea Humanitasul.

M-am înfipt rapid in standul RAO şi prima alegere a fost un Larousse cu Istoria vizuală a artei . Cei 167 de lei lăsaţi la casă mi-au amintit că arta cere sacrificii. Totuşi, nu am înţeles de ce preţul de la târg era mai mare decât cel obişnuit.

Mi s-a mai lipit mâna de un Marquez, aşa că Un veac de singurătate stă acum frumos la mine pe raft. Am trecut pe langă Micul Prinţ, amânând încă o data momentul achiziţiei şi am încheiat periplul cu o trecere scurtă pe la Polirom unde din nou nu mi-am cumpărat Murakami şi am râs de presupusa artă a lui Gorzo, concluzionând că puteau să se lipsească de ilustraţii pentru poeziile lui Bukovski.

În fine, pe la 11.30 se aglomerase ameţitor, aşa că m-am cărat, profitând de faptul că puteam face cumpărături ne-vămuite de privirea lui. Hihihi. Recolta din templul fiţelor de Drumul Taberei a fost destul de slabă totuşi şi gustul amar pe care îl am de fiecare dată când dau ture pe acolo s-a şters abia pe seară, după bomboane de ciocolată cu ness şi chit chat cu mi love. What a beautiful way to end the week, nu? Ei bine, intrebarea mea e: nu-i aşa că mâine e sâmbată?

Later Edit:

Şi ca să fac şi schiţa evenimentului cultural:

+ e clar că a avut parte de mediatizare bună şi lumea a venit buluc

+ ceea ce a dus la vânzări mari

+ multe apariţii editoriale

- totuşi reducerile erau infime sau inexistente pentru marea majoritate a cărţilor mai vechi

- sonorizarea a fost la pământ

- garderoba lipsă în toată aglomeraţia + lipsa de spaţiu dintre standuri a făcut ca cel mai căutat lucru la Gaudeamus să fie ieşirea, după cum a declarat un clasic în viaţă.

Şi mai later edit:

Am uitat să zic! Ne-am luat Requiem for a dream. Acu’ e acu’ ! Să vedem dacă se aplică sloganul cartea bate filmul.