…Mizeria are multe chipuri.
decembrie 6, 2007Din cand in cand, baietii de la Parazitii sunt geniali. Mi-au ramas in minte, de pe un album mai vechi, doua versuri. Erau ceva de genul… “Cand n-are ce pune in farfurie, pe om il doare in pula unde arunca o hartie”.
Cand zbori aruncat in toate directiile de coate date de oameni cenusii, grabiti sa-ti ia locul, cand esti calcat in/pe picioare de oameni mici (dar multi) grabiti sa ajunga inaintea ta, cand te intrebi unde-i politetea, retinerea, demnitatea, ba chiar mandria celor pe langa care treci in fiecare zi, te intrebi de ce.
Un raspuns e cel al Parazitilor. Ciudat (sau nu), un raspuns similar am descoperit la un scriitor cubanez care povesteste despre saracia din Havana anilor ‘90:
“Omul sarac nu poate sa aiba o morala prea sofisticata, nici sa fie prea exigent cu demnitatea lui.
Mizeria are multe chipuri. Poate ca una dintre feţele cele mai vizibile este aceea ca te despoaie de maretia spiritului. Te transforma intr-un ticalos, intr-un mizerabil, intr-unul care isi vede numai de propiile interese. Singura necesitate este supravietuirea. Si la naiba cu generozitatea, solidaritatea, amabilitatea si pacifismul.“
Arta, cultura, spiritul nobil par a se naste numai din vieti tihnit-burgheze. Sigur ca sunt si exceptii, insa trebuie sa fii un ingrat sa nu recunosti ca ceea ce se naste din chiorăitul matelor nu e Traviata, ci o comedie a ororilor.
Trilogie murdara la Havana de Pedro Juan Gutierrez (sau Miller si Bukowski rezidenti in Cuba).
Eu cred ca situatia sta cu totul altfel…Eu cred ca oamenii saraci sunt cei ce au bun simt…Ce ce nu au asa ecva sunt fie bogatii fie cei ce ar vrea sa devina bogati. NU odata mi s-a intamplat sa vad aruncate din masini noi si straine, pachete de tigari, hartii , pungi, gunoaie…in mijlocul strazii…Chiar si tu ai aruncat hartie pe jos, pentru ca ti-era lene sa mergi pana la cutia de gunoi…
Din tihna nu se naste nimic…Un om trebuie sa sufere ca sa devina mai bun.
Tu, stefan, intodeauna crezi ca situatia sta cu totul altfel.
Tu crezi ca oamenii saraci sunt cei care au bun simt? Tu te inseli. Bunul simt e un lucru atat de volatil, incat dispare si apare, precum frumosul, intr-o clipa.
Ai vazut gunoaie aruncate de bogatani? Sau ai vazut gunoaie aruncate de idioti? Te-ai plimbat in ultima vreme pe la periferie? Ai stat cateva ore intr-o carciuma de cartier? E atat de mult bun simt p’acolo, de da pe afara.
Chiar si eu am aruncat o hartie pe jos?
Sunt un netrebnic.
Si daca e nevoie de suferinta ca sa devenim mai buni, du-te si biciuieste-te! That’s progress! Renunta la mancare si la cumparaturi pentru cateva luni. Ai sa te inalti spiritual pana la Cer! Rabda nitel de foame si dormi prin cutii de carton! Ai sa devii un inger! Good luck!
Sărăcia oamenilor desacralizaţi este aşa cum ai ilustrat-o mai sus.
Dar ţăranul român a fost asuprit sute de ani. A trăit în cruntă sărăcie secole de-a rândul (un apogeu în secolul XVI şi în secolul XVIII). Şi şi-a păstrat bunul simţ, solidaritatea, buna creştere până la tăvălugul comunist. A crezut în Dumnezeu şi în cei 7 ani de acasă. Banii nu au contat, la fel şi jugul străin. Aşa că nu sărăcia este problema majoră pe plan moral.
Lucian, am impresia ca tu vorbesti despre un taran roman din romanele agrar-socialiste (sau despre taranul samanatorist).
Vesnicia s-a ea nascut la sat, dar tot acolo o sa moara, damn it! C’mon guys! Daca trecem peste povestile cu bunici, nu mai ramane nimic. Sunt abrutizati de saracie oamenii aia!
În niciun caz de cel socialist!
Păi, la sat s-a născut şi sacrul…
eu zic ca daca Becali ar fi fost sarac, ar fi avut mai mult bun simt
. nu uita ca marea majoritate a artistilor, deveniti apoi celebri, au trait si murit in cea mai crunta mizerie.