Archive for the ‘Incruntaturi’ Category

h1

Mda

august 21, 2009

sutu banner

via Sutu

M-am ferit sa postez orice ar avea legatura cu “scena politica”.
Dar ieri… cumva m-a apucat o disperare.
E de discutat destul de mult despre cine are dreptate. Despre cum e sa fii in pielea lui x sau y, din ecuatia respectiva. Despre reguli, proceduri, legi, etc.
Agresivitatea se zice ca ar fi si ea apanajul oricarui personaj politic puternic [vorace- mi se pare cuvantul potrivit-].
Dar de unde atata circ ieftin? De unde atata tupeu mirobolant [exclud aici conotatiile pozitive ale cuvantului] De unde atata ţăţism? De unde atata lipsa de stil?

h1

GAME OVER.

decembrie 9, 2008

game-over

Raman in urma:

Mai bine de 2 1/2 ani .

Multi-multi neuroni dati disparuti. Ceva sesiuni de palpitatii.  Multi nervi si senzatia ca ai o oala sub presiune [care sfaraie periculos] in loc de cap. Taratul pana acasa la ore nemiloase. Senzatia de tampire lenta dar sigura.

Cateva mii de ore de vorbit la telefon. Zeci de mii de mailuri citite si scrise. Dioptrii marite. Regim de somn dat peste cap [indraznesc sa sper ca nu definitiv ;) ]. Ficat si pancreas la limita patologiei.

Sfanta romgleza de tip tehnic, mult prea corporate pentru gustul meu.

Senzatia ca uneori nu poti face lucrurile sa mearga bine, oricat te-ai screme. Intrebari de genul ce-o fi fost in capul meu atunci cand…

Managementul “stralucitor”, bazat pe atat de subtilul neocomunism de tip corporatist.

Restrictiile de site-uri si aplicatii, antagonice cu profilul activitatii [am zis-o p'asta :P ].

Cateva sute de pranzuri compuse din sfantul junk food consumate cu ochii pe ceas.

O lista impresionanta de contacte pe mess. 14 GB de muzica. 6 GB de poze.  Libertatea de a ma imbraca in orice, chiar si in tutu turqouise [ba nu, pe asta o iau cu mine :) ].

O mana de oameni dragi, care mi-au inveselit zilele si pe umerii carora m-am smiorcait din cand in cand.

h1

Futu-ti mortii ma-tii de cretin nenorocit, nea Puiule!

aprilie 3, 2008

Liberalul pizdii ma-sii zice, referindu-se la interventia Jandarmeriei impotriva copiilor care se jucau de-a constiinta civica, ceva de genul: “Problema e de ce nu s-a intervenit mai in forta, pentru ca e mai bine sa se intample o nedreptate, decat sa se produca dezordine sociala”.

Repet: futu-ti mortii ma-tii de cretin, ca liberal e la tine doar neruonul tau care s-a declarat independent, privandu-te de facultatea gandirii. Pana si nea Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei, parea sa fie rusinat ca Garcii de la sectie i-au tinut pe amaratii aia ore in sir pe acolo. Despre jindari, mai nimic de zis: maimutele alea sunt pur si simplu cretine.

Jandarmeria Romana… Romana. Exact. Romana. Se poarta exact ca niste romani: au doi metri inaltime, 150 de kilograme,au armuri si bat elevi sau studenti. Cand e vorba sa intervina printre impuscaturile dintre clanurile tiganesti… “de fapt, nu!”. Cand e vorba sa ia bataie de la huidumele la fel de cretine din galerii… sunt primii. Iar acel sef care a decis sa-i trimta peste “anarhisti”… Inecat in buda.

Votati Puiu Hasoti! Votati PNL-ul! Traiasca Jandarmeria!

Aplauze in peluza, ca in iunie 90, pentru va “VALEU, ANARHISTII!”. Anarhisti? Aia erau anarhisti? Am senzatia ca nimeni, nici unul dintre personajele care apar la TV nu are habar despre ce se intampla, de ce se intampla si cand.

Boul de Razvan Dumitrescu de la Realitatea (plin de sine si devenit si el imbecil pe model Tatulici) il intrerupe pe un nene care explica extrem de pertinent dpdv geo-politic ce inseamna Putin la Bucuresti ca sa ne spuna “vai, dar ce inseamna faptul ca Cioroianu il asteapta pe Putin?”. Inseamna ca esti si tu o vaca proasta, boule, care este mai interesata de hainele Laurei Bush decat de Grecia vs Macedonia. Stai jos! 4! Nu ne mai vedem pana la toamna! Tatulici mic, patetic, tupeist, nesimtit si populist de’a’n prostulea ce esti!

Si ma opresc. Pe masura ce scriu imi amintesc de toate cele de zilele astea: de distrusul ala de agent de circulatie care mi-a strigat un “N-ai voie, ba, sa faci poze!”; de retradul de la Politia locala sector 6 care “Ce faci, ma? Nu vezi ca nu e voie sa circuli pe aici?”; de unul dintre directorii mei (alt geniu si asta) care, fara sa stie cum urma sa se circule, ne-a trantit saptamana trecuta un “Daca nu se poate circula, veniti pe jos!”; de senzatia unui oras aflat sub ocupatia unui regin militarist; de certitudinea abordarii militariste a ideii de securitate…

Factorii de decizie n-au nici o treaba cu populatia, iar asta s-a dovedit din nou. O stiam deja, insa comportamentul in situatiile out-of-ordinary au subliniat-o si mai tare, aratand-o intr-o groteasca dar reala imagine: nu dau doi bani pe noi.

Jurnalistii de la Realitatea TV sunt mai toti acum niste mici Tatulici: prosti, dezinformati, populisti, patetici, neinteresati de lucrurile serioase. Acum se pot angaja linistiti la Libertatea. Televiziunea de nisa care era Realitatea s-a transformat intr-o televiziune care se bate pentru rating. Nimic rau in asta, insa ratingul pe care il cauta ei acum este furat de la Antena 1 si de la Pro TV, nu de la BBC, filme pe DVD, CNN, bere cu gasca. Despre ceilalti, despre Gadea, Stan si Cristoiu… nimc nou. La fel de penibili.

NATO la Bucuresti? Frustrare, furie, oboseala, agresare. Mai poftiti pe la noi!

 

 

h1

Cand Darfur ajunge in Rwanda

februarie 20, 2008

Cred că nu m-am mai simţit de multişor atât de literalmente stupidă ca aseară. Se făcea că duios din gura  ieşea porumbelul. Şi era blond. Way toooooo blonde.

Pe scurt, genocidul rwandez s-a suprapus frumos peste cel sudanez în căpşorul meu uşor rectangular şi au dat matching de 100%. Uite aşa a aterizat Darfur în Rwanda, că deh, timpul şi spaţiul sunt variabile.   

Explicaţia e relativ simplă. Hotel Rwanda văzut într-o duminică s-a lipit emoţional foarte tare peste prima melodie pe care am auzit luni la radio.  Plus că existau ceva [ok, serioase! grrrr] carenţe de informaţie [click aici doar pentru cei interesaţi şi de altceva decât bazarul bizar autohton] în baza de date personală [stai jos, MAD! 4! ne vedem la toamnă!].

În concluzie, abonament la BBC în loc de Realitatea şi fara prostii monumentale spuse la beţie. Şi 2 ore de documentare. Penitenţă. How!

BTW, pentru cine nu a văzut Hotel Rwanda: it’s a must. Nu e un film comod. Şi nici nu trebuie să fie.  Te face să ieşi din micul tău univers mai mult sau mai puţin mocirlos. Aştept replicile/scenele/alte lucruri care v-au spus ceva. Iar pentru cei care au văzut Baraka , nu uitaţi de imaginile de la Murambi.

Şi să pun şi melodia cu pricina:

h1

I slightly don’t care about…!

ianuarie 7, 2008

 

Si n-o zic doar ca sa oftic pe cineva. Chiar nu-mi pasa. No more, anyway! Fluturati-va steagurile pana va cad mainile! Si or sa va cada, asa cum ii zburau mainile cavalerului negru din Monty Phyton and the Holy Grail, pentru ca toate cauzele s-au nascut pierdute, iar eu am impresia ca Universul e ipocrit. Doi pasi mai incolo, la scara de alaturi, un mos incearca sa agate o pustoaica. Cu doua bilete la magazinele Mall, in randul I. Si, culmea!, ii iese! Ce nu face un voucher de Zara!

Pana si Cartea Sfanta e murdara. Luati-va manusi chirurgicale daca o rasfoiti. Din paginile ei curg siroaie de sange, viciu, pacat, minciuna, rautate si mai ales – MAI ALES – ipocrizie. Vanitatea – sau falsa vanitate – invinge mereu. Taceti! M-ati plictisit. Urechile mele nu va mai asculta. Nici eu.

Profetii de carciuma si editoriale de gradinita provoaca o inflatie de idei pe care trebuie sa alegi a le ignora. Un suvoi imens de cuvinte acopera gandul si ochiul. Pe trotuarul de vis-a-vis, o tanara domnisoara studenta striga in telefon: Da, fa, vin! Ho! Visul de aur al intelectualului roman a coclit si lasa urme unsuroase pe spirit. Era un fake! La fel, prin gaurile scutului moralist ruginit se pot vedea chilotii rupti in cur si genunchii tremuratori ai inchizitorilor.

Pretextele sunt prea transparente ca sa mai poata fi folosite la ceva. Justificarile nu mai conteaza. Punct.

Imagine. Imagine. Imagine. Totu-i imagine. Un photoshop stilistic vechi si prost trecut peste cuvinte nu mai poate ascunde plictiseala arida a absentei ideilor. Nici macar amuzanta nu mai e prostia. E doar agresiva prin existenta.

O agenda ascunsa dicteaza luarea de pozitie si, mai nou, nimeni nu se mai oboseste sa o ascunda.

Vreau sa zic ca cred ca nu.

Trebuie sa va spun ca eu cred ca da.

Sa inteleg ca nu stiu.

Cand sunt aratate cu degetul, prostia, plictiseala, ipocrizia si gaunosenia incep sa trancane. Trancaniti, baieti, numai trancaniti. Atat a mai ramas.