Random from Buchar_EST

Sărbatorile vin, Sărbatorile vin, dar atmosfera e una de început de noiembrie nasol şi ploios.

Infrastructura de rahat începe să-şi arate faţă hâdă. O babă fără dinţi şi cu faţa creponată, pe care edilii se tot chinuie să o tencuiască folosind cosmeticale expirate. Blocajele de la Unirii şi 1 Mai, linia metroului uşor moartă ore întregi, oamenii călcându-se în picioare în refugii la urcare şi coborâre. La metroul subteran la fel. Semafoarele plecate la culcare pentru că plouă. Drumuri de 20 de minute spre casă transformate în 200. Bucureştiul ca o Veneţie.

Case pentru tineri repartizate de ANL-ul lor şi nu al nostru. Ceea ce însemnă că listele de repartiţii vor fi ticsite cu tot felul de miniştri, secretari de stat&CO şi apoi secretizate. De ce ar interesa pe cineva numele lor? Ne raliem campaniei Guerrilla şi le mulţumim tuturor celor de mai sus care beneficiază de o repartiţie ANL.

La cultură se poartă penal, când vine vorba de achiziţii publice la capitolul arte plastică. Şi uite aşa ajungem iar la MNAC, încadrat în manual la pagina de cum NU trebuie făcute achiziţiile de operă de artă.

Să nu uităm de nebunia din hypermaket-uri din ajun de SF. Nicolae. E doar repetiţia pentru cea de dinainte de Sărbătorile vin, Sărbătorile vin!

Joi e ziua celor care îşi trăiesc discret dramele personale

And here she goes again… Amy face harcea parcea un concert în Birmingham, pe National Indoor Arena.

Totul se presupune ca se datorează vizitei pe care i-a făcut-o soţului la închisoare.

Prestaţia jalnică atrage huiduieli, iar replica: o ameninţare gen ”las’ că v-arată el când iese de acolo”.

Aşadar, să cântăm împreună Wake Up Alone, pentru cei care se trezesc singuri şi îşi trăiesc discret dramele, fără istericale inutile, presupus “artistice”:

[Sursa: http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/default.stm]

Joi

                                                             

Joi e aproape vineri.

Vestea şi mai bună a zilei e că poţi să faci profit de milioane de dolari fără să te implici “în management si, in general, in activitatile firmei”.  Ceea ce înseamnă că Bogdan Chirieac ar trebui să scrie o carte de self-help ca să ne ajute şi pe noi, cei care vrem dar nu ne pricepem la aşa ceva. 

Oximoronic vorbind, românii mai puţin pricepuţi la “a se descurca în viaţă” sunt fericiţi să aiba case de 14 m pătraţi cu balcoane imaginare.  
Lucru de altfel “normal” într-o ţară cu o economie de piaţă  în care cererea de locuinţe este muuuuult mai mare decât oferta.  In aceeasi ţară în care statul plăteşte chirii pentru aleşii neamului, posesori de case cu suprafaţe de 14 m2 X cel puţin un 0.

În fine,  la 18.30 nici un tramvai 41 nu pleca de la Scânteia, dar oamenii stăteau chiorchine în staţie. Ceea ce îmi aduce aminte de reţeaua de transport “impecabilă” şi de reflexul condiţionat al românilor. Da, da, cel cu statul la cozi. Long live London! Prietenii ştiu de ce.

Aşa că mă pregătesc de o nouă excursie spre casă prin peisajul fost industrial viitor corporatist al sectorului… ce sector o fi aici?!

So… zbye! Si nu uitaţi: Mâine e vineri. Pe bune. 

Miercuri. Tot miercuri. [Romania, opreste-te]

 

Vreau sa fie Vineri.

Vreau să deschid televizorul şi să nu mai aud aceleaşi aberaţii despre scuzele pe care România şi le cere la Universitate, demonstrând încă o data că avem o coloană vertebrală altoită cu trestie şi o înclinaţie nativă spre circ de prost gust.

Vreau să mă trezesc azi şi să fie vineri, iar preţurile apartamentelor care au văzut cutremurul din ‘77 [şi nu numai] să fi revenit la o paritate decentă cu salariul mediu.

Vreau să mă trezesc şi să nu mă mai simt ca Alice in Ţara Ţepelor, această poveste de ţinut natal cu accente ridicole, despre care încep să cred că nu se va epuiza niciodată.

Vreau să mă trezesc şi să am o a doua opţiune decentă de vot pentru parlamentarele europene, in afară de Lavinia Şandru.

Vreau să mă trezesc şi să nu mai am în faţă un alt anotimp gri [nu alb, că trăim vremuri grele, cu încălzire globală, poluare, din astea...] în care toaletele gen Crăiasa Zăpezii de la Copşa Mică sunt cea mai bună opţiune vestimentară, într-o ţară care nu depăşeste “zona gri” la nici un capitol.

În fine, vreau să m trezesc şi să fie vineri.  Măcar atât.

Hai ca mai e un pic.

What is emo?

Un clip excelent, plin de ironie atat la adresa fenomenului, cat mai ales la adresa stilului in care se fac stirile.

So, what is EMO: