401

401 zile fara gol.
Pana azi.

E seara. E liniste

- S-a afisat intretinerea.

- Eh?

- 3.200.000.

- Ihm.

In camera e liniste. Afara, un copil urla. Nu! Doi copii urla. O mama tipa. Sau poate e matusa. Sau bunica.

- Maine trebuie sa venim mai devreme.

- Eh?

- Vine lumina.

- Ihm.

Pe perete, ultimele umbre ale apusului deseneaza umbre lungi. O musca aparuta de nicaieri se invarte bezmetic. Sau brownian. Sau nu. Poate ca are o logica, after all.

- Nu mi-ai spus: ai trecut sa lasi banii de chirie?

- Ihm.

- Poate vorbim cu asta sa o mai miscoreze. S-au micsorat chiriile.

- Eh?

Ecranul telefonului se aprinde. Suna. O data. De doua ori. De trei ori. De patru ori. Se opreste.

- Ce te uiti asa? Era mama. Chiar n-am chef sa vorbesc cu ea. Ma agita.

- Eh?

- Da. Poate trecem pe la ei in weekend, ce zici?

- Ihm.

In scrumiera fumega o tigara. Cana de ciocolata calda de pe masuta din mijlocul camerei pare departe.

- Stii de ce am chef acum?

- Eh?

- Sa nu fac nimc.

- Ihm.

E seara.

E liniste.

Cand Ral face fotografii

Când Ral ne prinde în obiectiv, ies foto cam aşa:

 

Şi dacă asta vă spune ceva, go for more:  www.flickr.com/photos/dudettes

   

Half owner of a half

Se cheamă că lucrurile bune pică scurt şi mai ales când nu te aştepţi.

Într-un an de zile am început şi am terminat o poveste,  am respirat Londra 3 luni, mi-am găsit “love of my life [you hurt me..... aaaaaa, nu, asta era alt cântec!], m-am mutat de acasă, nu mi-am schimbat jobul [deşi ar fi cazul], mi-am reamintit cum e să bibileşti lucruri pe care îţi place să le faci, am văzut câteva zeci de apartamente comuniste şi câteva sute de schiţe de apartamente noi, am dat năvală la IKEA, m-am re-îndrăgostit de filmele british, am ajuns la MNAC, am început să mă trezesc din nou dimineaţa cu un zâmbet dintr-o ureche în cealaltă, am făcut câteva halte la teatrul romanesc unde se ţipă la fel de tare ca acum 2 ani când am dat ignore categoriei de arta care mă făcea să mă simt ca nimerită într-un salon de spital de boli nervoase pline de pacienţi ne-sedaţi.

Aşa, ca să nu deviez. Ce ziceam că am mai făcut? Ah, da! Am mâzgălit prima pânza, m-am jucat din nou cu plastilină şi ceramică [cu scop FOARTE precis- El ştie!], mi-am luat cuvertură şi perdele  portocalii, am mai umplut 3 rafturi de cărţi din care am citit nici 1/4.  Mi-am facut damblaua cu fotoliile balansoar de la IKEA. M-am re-apucat de gătit experimental- creativ. Am învăţat traseul 41 cu ochii închişi, mergând pe lânga linia blocată aproape zilnic la intersecţia cu fostul 1 Mai.  

Şi nu în cele din urmă am reuşit în 2 zile să devin proud half owner of a half of….

 

Yeah, I know, I’m a lucky bastard!

Ce facem de o luna incoa’?

Aspiram, stergem, spalam, alergam pe scari in jos in cautarea administratorului care trebuie sa opreasca apa ce curge in siroaie pe pereti, lustruim, maturam, aspiram din nou, caram, urcam, ridicam, aranjam, ne uitam, rearanjam, bem, izolam, reparam, improvizam, ne certam, iar caram, iar rearanjam, ne impacam, mancam, mobilam, cumparam, cerem, imprumutam, achitam, razuim, lacuim. Apoi o luam de la inceput: aspiram, stergem, spalam, maturam, lustruim…

Din cand in cand mai si pensulim, coloram, sau clampanim din botoane.

Iar cand nu facem nimic din cele de mai sus, avem treaba. Adica facem… Asta: