The Snack Bar

La 10 minute dupa ce intrasem in galerie, mi-am dat seama din nou ca stiu de fapt foarte-foarte putin in materie de arta contemporana.
Macar de data asta am avut carnetel, asa ca reusit sa mazgalesc nume care m-au intrigat/impresionat/facut sa plang [plang din ce in ce mai des la "intalnirile estetice"- o fi semn de batranete].

Pana la etajul 3 deja aveam in cap un vartej de nume, forme si culori. Din nou ma bruftuluiam pentru durerile de spate, care imi taiasera din entuziasm, dar macar El era cooperant [in ciuda convingerilor radicale despre "arta" contemporana].

NU stiu ce m-a “lipit” de pictura asta. Aerul Ei nonsalant si distras.Atmosfera pariziana in pictura unui englez cunoscut mai degraba pentru acuarelele Harlemului.
Tensiunea sexuala din miscarile cu care El taie bucata de sunca. Taria culorilor, absolut neobisnuita pentru o acuarela. Finete in detalii in ciuda unei naivitati a formelor.
Posibil sa fie toate la un loc.

Asa am mai notat un nume pe lista: Edward Burra. Englez. Excentric [o fi pleonasm?].Suprarealist [?] [mai degraba maverick].

Covent Garden

Imi amintesc destul de clar ca acum 2 ani ploua cu galeata.
Am alergat [cu pantofii deja mustind de apa], de la metrou pana acolo.

Apoi a venit rumoarea, parfumul ala al Londrei, despre care abia mai tarziu aveam sa aflu ca se are un nume [Lush], lumina gri de ploaie filtrata de geamuri si indulcita de arcadele vernil-turcoaz, magazinele mici [irezistibile] si lasagna aia vegetariana, pe care aveam sa incerc sa o fac o data pe luna [acasa].
Apoi, piata plina de nimicuri lucrate manual si o tanti care isi strangea bijuteriile de lemn cu insertii de rasina si sidef.
Inca zambesc, cand dau peste inelul cumparat atunci.

Parfumul e inca la locul lui.
Lumina, aceeasi.
Rumoarea mi s-a parut mai acentuata acum, probabil pentru ca e august, nu mai [cand inca orasul nu e sufocat de valuri de oameni].

In piata, aceeasi tanti isi strange [la aceeasi ora] inelele de lemn. Reconfortant si impresionant in acelasi timp. Si cheesy, but I can’t help it. Tara e de vina.

Magazinele nu si-au mai dorit victoria, pentru ca de data asta Covent garden avea alt pol magnetic.
Asta:

Era ceva in Pachelbelul cantat de ei [pe langa subiectivismul meu asumat], care m-a facut sa lacrimez.
Apoi sa rad, cand arta s-a amestecat cu bufoneria si naturaletea aia pe care o regret de cate ori ma intorc acasa [oare e mai acasa aici decat acolo?].

London Reloaded

A fost. Daca reusesc sa ma adun o sa si scriu cate ceva.
Deocamdata foto:

http://picasaweb.google.com/1easiel/LondonReloaded#

The wed

We did it! Chiar si in conditiile in care am fost paparuda perfecta. Adica de cate ori ieseam afara incepea sa ploua torential.

o parte din foto aici!

Happiness

Restul aici:
http://picasaweb.google.com/1easiel/TheyMADThis